Books going Motion Pictures

Perfume - Story of the murderer

2010-04-28T19:00:00.000-07:00

"Parfumul" de Patrick Suskind nu e una din cartile la care am ravnit si pe care am citit-o din proprie initiativa. Ea a venit la mine. Cum asa?Am casitgat-o la o olimpiada de engleza in clasa a 10...si iata-ma citind-o.

De ce e o carte aparte? "Parfumul" este o un roman pe care il citesti cu toate simturile, are o atmosfera deosebita, realizata dintr-o imbinare din cel mai pervers (uneori) naturalism cu fantasticul romantic al vremurilor de altadata. Un asemenea roman nu putea sa ramana ne-ecranizat, fiind o adevarata provocare sa sugerezi prin imagini, miresme. A fost nevoie de multa inventivitate si curaj pentru a spune aceasta poveste.

Parfumul prezinta crimele si obsesiile lui Jean-Baptiste Grenouille, un om cu un remarcabil simt al mirosului, dar fara miros propriu. Actiunea are loc in Parisul secolului al 18-lea, un oras in care tot soiul de miresme se amestecau, de la cele mai frumoase pana la cele mai puturoase. Pentru Jean-Baptiste, ele nu sunt un mister, putand face distinctie intre ele, recunoscandu-le pe fiecare in parte si dezvoltand o pasiune periculoasa pentru aroma tinerelor, care in final il va trasnforma intr-un criminal.

"Cartea e mai buna decat filmul"-am spus intotdeauna, insa acesta reuseste sa se ridice la asteptarile mele. Ceea ce romanul sugereaza prin cuvinte, filmul o face prin imagini. Parisul este el insusi un personaj, prezentat in detaliu si,pentru doua ore, esti cuprins de atmosfera acelor vremuri. Scenariul (Andrew Birkin, Bernd Eichinger, Tom Tykwer, Caroline Thompson) resuseste sa fie coerent acolo unde cartea nu e. Jean Baptiste omoara numeroase femei pentru a le fura mirosul si pentru a realiza parfumul perfect. Filmul introduce o explicatie a faptelor sale sub forma unei legende ce sustine ca parfumul perfect are, pe langa cele 12 esente obisnuite, o a 13-a ce il desavarseste.

"Monstrul" din carte este umanizat in film, asta si datorita interpretarii lui Ben Whishaw. Sentimentele de iubire pe care le nutreste fata de prima lui victima il indeparteaza de criminalul cu sange rece din roman. Distributia este desavarasita de prezenta a doi mari actori-Dustin Hoffman si Alan Rickman.
Intotdeauna vor exista discutii in ceea ce priveste diferenta dintre carte si film. Eu am ramas la fel de impresionata si cand am citit acele pasaje si cand am vazut imaginile in sala de cinematograf. Sunt pur si simplu doua moduri diferite de a trai ceea ce citesti si ceea ce vezi.

Iata cateva imagini cheie din film:

Aici Jean Baptiste era la inceputul calatoriei sale, in atelierul de parfumerie al stapanului sau, unul dintre cei mai faimosi maestrii parfumeri din Paris.

Urmatoarea imagine o reprezinta pe cea de care se indragostise Grenouille, cea dupa a carei mireasma tanjea.

Aceasta scena din final sugereaza puterea pe care simturile noastre primare inca o au asupra noastra, celor care ne place sa ne consideram "fiinte rationale":

The Perfume chiar este una dintre cele mai reusite ecranizari facute vreodata...

TRAILER:

IMDB: http://www.imdb.com/title/tt0396171/
Nota IMDB: 7.5/10

The Green Mile - un roman marca Stephen King

2010-04-19T04:19:00.000-07:00

“The Green Mile” este o adaptare pentru marele ecran a celebrului roman- foileton al lui Stephen King, publicat în 1996. Actiunea se petrece în anul 1935, în sectorul condamnatilor la moarte al unei închisori din sudul Statelor Unite si dezvoltã povestea uimitoare a unui gardian despre relatia neobisnuitã ce se înfiripã între acesta si unul dintre condamnati, posesor al unui har magic, pe cât de misterios, pe atât de miraculos.
Câstigãtorul a douã premii OSCAR, Tom Hanks, interpreteazã rolul lui Paul Edgecomb, gardianul sef care relateazã prin flashback o întâmplare misticã de pe vremea când lucra în penitenciarul Cold Mountain si avea sub supraveghere un grup de criminali condamnati la moarte pe scaunul electric.
Michael Clarke Dunkan, la primul sãu rol principal, îl interpreteazã aici pe John Coffey, un prizonier masiv, înalt de peste 2m, condamnat pentru uciderea brutalã a douã fetite. Firea lui blândã, naivã, si puterile paranormale cu care este înzestrat, contrasteazã puternic cu înfãtisarea sa, strecurând în mintea lui Edgecomb îndoieli despre vinovãtia lui Coffey.

Realizatorul Frank Darabont se reîntoarce, dupã 5 ani, în scaunul de regizor pentru a aduce pe ecran cea de-a doua adaptare a sa dupã un scenariu de Stephen King, “The Green Mile”. Darabont a scris si regizat cunoscutul “The Shawshank Redemption,” productie Castle Rock din 1994, care i-a adus sapte nominalizãri la OSCAR, dintre care, una pentru Cel mai bun film si una pentru Cea mai bunã ecranizare. David Valdes, producãtorul executiv al productiei Castle Rock din 1993, thriller-ul “In the Line of Fire” nominalizat la OSCAR si al filmului lui Clint Eastwood, câstigãtor al premiului OSCAR pentru Cel mai bun film al anului 1992, “Unforgiven”, este producãtorul acestui film.

Imdb: Green Mile
Nota IMDB: 8.4/10

Confessions of a shopaholic

2010-04-13T07:42:00.000-07:00

Romanul lui Sophie Kinsella nu este unul care sa sondeze adancimile sufletului, care sa analizeze conditia umana sau relatiile interpersonale. Nu este un roman care sa vorbeasca despre oameni, ci unul care sa arate oameni. Si anume despre Rebecca Bloomwood, o persoana ca oricare alta, care are, ca noi toti, o slabiciune: cumparaturile. Pe care le face cu stil, chiar si dupa ce balanta contului ei trece pe rosu.

Chiar daca "Ma dau in vant dupa cumparaturi" (cum a fost tradusa la noi, la editura Polirom) e mai mult o carte de plaja, sau de metrou, Sophie Kinsella stie cum sa isi tina cititoarele cu sufletul la gura urmarind pripetiile mondene ale lui Becky. Initial pare o persoana foarte shallow (lipsita de profunzime) : se plange de slujba ei (jurnalist financiar la revista Successful Savings), continua sa isi cumpere haine sau diferite obiecte de gospodarie dragute, mintindu-se pe sine ca toate sunt investitii.

Insa vasta ei experienta de shopping o va ajuta sa isi schimbe slujba si sa devina un fel de financial advisor si chiar sa obtina o emisiune la televizor.

Sophie Kinsella

Shoppingul se pune si in calea iubirii pentru Becky. Vede o superba esarfa la Denny and George insa nu are cardul de debit la ea. Roaga o colega sa ii imprumute 20 pounds, dar nici ea nu are. Noul ei sef, Luke Brandon, o aude si opreste intreaga conferinta de presa pentru a-i da banii, dupa ce Becky indrugase o poveste despre un cadou pentru o matusa din spital. Insa peste cateva zile, ea si Suze, colega ei de apartament, merg la un restaurant si dau peste Luke si parintii lui. Mama lui Luke ii admira esarfa, si in timp ce Becky spunea ca a fost un chilipir, isi da seama de gafa, si spune o alta poveste lacrimogena cum ca matusa din spital murise.

La cartea asta nu e cel mai important ce face Becky, ci atmosfera transmisa de carte: cu putin (mai mult) optimism poti depasi orice dificultate. La fel cum Becky gaseste cele mai variate scuze pentru overshoppingul ei sau pentru a se eschiva de Derek Smeath, managerul bancii ei, care incearca sa stabileasca o intalnire cu ea ca sa vada cand isi va plati suma pe care o depasise pe cartea de credit. Ajunge chiar sa fuga la casa parintilor ei, carora le spune ca Smeath e un hartuitor.

Din pacate filmul nu conserva atmosfera de viata fara griji din carte. Poate pentru ca e pur si simplu mediocru, sau poate pentru ca Hogan (regizorul) a ales sa schimbe "pe aici pe colo prin punctele esentiale".

Iata cateva diferente intre carte si film:

1. in carte Rebecca e din Londra, pe cand in film e din New York

2. cartea se concentreaza pe eforturile protagonistei de a se abtine de la cumparaturi si de a-si plati creditul, pe cand filmul urmareste mai mult cariera ei

3. in film e roscata, desi in carte e blonda (mi-o imaginam poate pe Reese Witherspoon interpretand rolul lui Becky, desi poate ar fi fost cam predictibil)

Ce, cand, unde:

An aparitie volum: 2000, UK (In UK s-a numit "The secret dreamworld of a shopaholic", iar in USA "Confessions of a shopaholic")
An aparitie pelicula: 2009
Regia: P.J. Hogan
Distributie: Isla Fisher (Rebecca Bloomwood), Hugh Dancy (Luke Brandon)
Detalii film: IMDB

In concluzie, nu va recomand filmul..cel putin nu cu caldura cu care va recomand cartea, ideala pentru momentele cand nu ai chef de vreun curs, sau sa asculti prelegeri despre semnificatia gestului de a sta cu bratele incrucisate, sau daca te-ai plictisit sa te uiti dimineata la fetele somnoroase ale oamenilor din metrou.

Trainspotting

2010-04-08T14:30:00.000-07:00

Nu este un film cu drogati ca oricare altul. Este un film despre dependentele oricaruia dintre noi, despre alegerile pe care le facem. Pentru unii drogul e heroina, pentru altii valiumul, pentru altii violenta dar probabil ca cei mai multi sunt dependenti de lux, de viata comoda si calduta pe care o duc.

Alegerea lui Rents (Mark Renton), Sick Boy (Simon), Spud, Allison, Lesley de a-si injecta heroina e una rationala, dupa cum explica Rents (naratorul) inca de la inceput (in cazul filmului).

"Alege viaţa. Alege o slujbă. Alege o carieră. Alege familia. Alege un televizor al naibii de mare. Alege maşini de spălat, automobile, compact disc playere şi deschizătoare electrice de conserve. Alege sănătatea, colesterol redus şi asigurări dentare. Alege dobânzi fixe, plăţi amortizate. Alege-ţi o casă, alege-ţi prietenii. Alege o îmbracaminte comodă şi bagaje asortate. Alege un apartament cu 3 camere, închiriat, lângă o grămadă de fabrici nenorocite. Alege D.I.Y întrebându-te cine dracu eşti duminicile dimineaţa. Alege statul pe canapea uitându-te la emisiuni care îţi doboară mintea şi sufletul, îndopându-te cu porcării. Alege sa putrezeşti până la sfârşit, urinând într-o casă mizerabilă, nimic mai mult decât o jenă în plus faţă de progeniturile egoiste şi perverse pe care le-ai făcut ca să nu fii singur. Alege viitorul. Alege viaţa.

- Dar de ce aş vrea aşa ceva?

- Am ales să nu aleg viaţa. Am ales altceva.

- Motive? Nu există.

- Cine are nevoie de motive când există heroina?

Lumea are impresia că totul e efectul mizeriei şi disperării... şi moartea şi tot rahatul ăsta care nu poate fi ignorat. Dar ce uită e tocmai plăcerea. Altfel n-am face-o. Până la urmă nu suntem idioţi, nu chiar aşa de idioţi. "

Intr-o maniera violenta, atat din punct de vedere al limbajului cat si a imaginilor si scenelor imaginate Irvine Welsh (autorul romanului Trainspotting) aduce o noua perspectiva asupra lumii sumbre de la periferia Edinburgh-ului: si drogurile sunt un mod de viata, pare a ne transimte scriitorul. Descrierile
sunt neasteptate, socante, dar in niciun caz fantasmagorice. Viata pe heroina e descrisa in cele mai mici amanunte: placerea mai puternica decat oricare alta, nevoia de bani pentru o urmatoare doza (satisfacuta prin furt), decizia de a deveni curat, sustinuta printr-o ultima doza, sevrajul.

Rents incearca sa se lase singur si Sick Boy ii urmeaza exemplul. Mark se incuie in camera, pune niste muzica linistitoare in player, se inarmeaza cu 10 cutii de suc de rosii, 8 cutii de supa de ciuperci, inghetata de vanilie, magneziu, lapte, paracetamol, apa de gura, vitamine, apa, valiumul luat de la maica-sa ("care este, in felul ei linistit si sociabil, tot o dependenta de droguri). Insa inainte de a se apuca propriu-zis de treaba mai are nevoie de "o ultima doza" care sa il tina pana isi face valiumul efectul. Nu gaseste decat niste supozitoare... pe care ajunge sa le "piarda" in cea mai groaznica toaleta din Edinburgh.

Noptile in discoteci se tin lant, iar Rents o intalneste pe Diane, o fata cu personalitate care il citeste din prima clipa si care i se da tot atat de repede. Spre nelinistea tipului, fata era inca la liceu.

Tommy, unul dintre tovarasi, cel care nu se droga, nu bea si nu isi insela prietena, este parasit de aceasta pentru ca pierduse o caseta intima pe care cei doi o realizasera. Cum reusise? Rents i-a furat-o inlocuind-o cu "100 de goluri din istorie" si cerandu-i astfel voie sa o imprumute. Disperat, Tommy isi ia prietenii la o plimbare prin munti, insa odata ajunsi acolo baietii se opresc, se asaza si se apuca sa bea, spunand "Asta nu e natural." Atunci singurul lucru care ii mai ramane de facut e sa se apuce de heroina. Si toti o iau de la capat.

Lucrurile merg din rau in mai rau cand Dawn, bebelusul lui Lesley (care se plimba de-a busilea printre ei in timp ce erau high) este gasita moarta in patut. Rents si Spud sunt prinsi furand, Spud este trimis la inchisoare intrucat mai are antecedente iar Rents este internat la o clinica de dezintoxicare. Adica o viata calduta pe metadona. Insa nu rezista, da o fuga la Maica Superioara (dealerul lor) pentru o doza. E la un pas de OD (supradoza) si parintii hotarasc sa il "trateze la domiciliu". Dupa ce reuseste sa depaseasca halucinatiile cu prietenii sai, cu bebelusul Dawn, panica, sevrajul, Rents devine curat.

Cine castiga si cine se curata de tot, cine are puterea de a depasi dependenta sau cine devine peste?

An aparitie carte: 1993
An aparitie film: 1996
Regia: Danny Boyle (care nu a indulcit in niciun fel Edinburghul din romanul lui Welsh)
Nota imdb: 8.2
Mai multe detalii: Trainspotting movie

Jocul ielelor

2010-03-25T16:00:00.000-07:00

Teatrul inseamna miscare, punere in scena, dar are si o doza de spontaneitate, de atemporalitate, pentru ca nu e mediat tehnologic precum filmul. De aceea, a regiza o piesa si a pastra neintinata viziunea autorului este cu atat mai admirabil cu cat nu este vorba de o comedie spumoasa, ci de o drama de idei. Poate incepeti deja sa ghiciti ca e vorba de Camil Petrescu si de personajul sau omniprezent: cel care a vazut idei, adica i-au dansat ielele prin fata ochilor, iar el a ramas cu melancolia unei alte lumi. O lume pura, in care Einstein nu ar fi avut nimic de spus cu al sau "Totul e relativ", intrucat aici totul e absolut: dreptatea, dragostea si in momentul in care acesta e patat, intrerupt, "imperfectizat", nu mai exista cale de intoarcere. Pentru Gelu Ruscanu, oamenii ar trebui sa fie neoameni, care nu calca pe de laturi, pentru care legea este suprema cale de urmat, si pentru care nu exista "circumstante atenuante".

Marti am vazut "Jocul ielelor" la TNB...s-a jucat in Sala Atelier, o sala mult prea mica pentru marea drama tipic camilpetresciana, pentru ideile aduse in discutie. Dar din pacate publicul (roman) apreciaza mai mult comediile, musicalurile. Insa prestatia actorilor din rolurile centrale a fost ireprosabila: mimica, tonalitatea, chiar si infatisarea lui Ruscanu (Liviu Lucaci), a lui Praida (Dorin Andone), a lui Penciulescu (Vlad Ivanov) si a ministrului Saru-Sinesti (Mircea Rusu) parca ar fi fost coordonate de Petrescu insusi.

Gelu Ruscanu conduce ziarul "Dreptatea Sociala" si de o saptamana publica articole despre un document care il va trimite pe ministrul de Justitie, Serban Saru- Sinesti din loja ministeriala, fix pe banca acuzatilor. Desi e reticent in a dezvalui despre ce fapta e vorba si ce document detine, Ruscanu i-l arata pana la urma lui Praida, administratorul ziarului si cel pe care directorul se poate baza intotdeauna. Maria Sinesti o chemase in urma cu cativa ani pe batrana Manitti, prietena de-a bunicii ei, sa locuiasca cu ei, pentru ca ramasese singura si bolnava. Femeia urma sa-si doneze averea pentru a se construi o noua aripa a unui spital si sa-si lase bijuteriile Mariei. Insa Sinesti a omorat-o si i-a luat cei 1 milion de napoleoni de aur si bijuteriile, inlocuindu-le cu 10 000 lei si niste podoabe mai putin valoroase. Asta era marturia persoanei care ii trimisese scrisoarea chiar lui Ruscanu, iar aceasta era nici mai mult nici mai putin decat nevasta lui Sinesti.

Matusa lui Ruscanu vine la redactie pentru a-si intreba nepotul, pe care il crescuse si caruia ii fusese ca o mama pentru ca parintii ii murisera de tineri, ce are el cu Sinesti, ce i-a facut Sinesti personal. Incearca sa-l convinga sa renunte la publicarea teribilului "document", insa acesta e de neinduplecat. Ii povesteste atunci, cum Grigore Ruscanu, tatal lui Gelu, fusese un impatimit al jocurilor de noroc, si il rugase pe Sinesti sa-i aduca intr-o seara niste bani din fondurile Societatii Forestiere, unde Ruscanu era director, iar Sinesti secretar, la vremea aceea. A pierdut intreaga suma in acea noapte, nefiind in stare sa o inapoieze a doua zi dimineata, dupa cum promisese si s-a facut astfel vinovat de delapidare de fonduri.

Gelu e profund mahnit... pentru el, tatal pe care il cunoscuse doar din povestirile matusii era inconjurat de un halou mistic, era un idol pe care il sfintea aproape si al carui portret il pastra pe birou. Insa auzind de slabiciunile tatalui sau, de greselile pe care acesta le facuse cat inca era in viata, acea imagine idilica, perfecta, idolatrizata a parintelui s-a sfaramat in sufletul lui Ruscanu. Cu toate acestea, nu accepta sa renunte la publicarea scrisorii, pentru ca dreptatea e mai importanta decat orice altceva. Matusa il convinge totusi sa mai amane cu o zi.

Apoi vine si Maria sa ii vorbeasca. El o primeste cu Praida, care se temea ca ea sa nu-l omoare. Femeia nici macar nu incearca sa il convinga sa nu publice scrisoarea, stie ca ar fi in zadar, ca Gelu nu ar renunta la ideile sale. Se simte strivita intre vointele sotului si fostului amant, pentru care inca are sentimente. Tot ce vrea e sa stie daca a fost iubita cu adevarat. Iar Ruscanu nici nu ar fi fost capabil de mai putin. El tot ce face, face pe de-a-ntregul.

Surprinzator sau nu, este vizitat si de Saru- Sinesti. Ministrul nu intelege de ce vrea Ruscanu sa distruga o femeie nevinovata, sa o lase singura, cu doi copii si fara barbat. Dar Ruscanu considera ca dreptatea cere sacrificii ...
Ultima carte pe care Sinesti o joaca pentru a-l opri pe directorul "Dreptatii Sociale" este scrisoarea pe care tatal i-o trimisese pentru a-i cere imprumutul. Nu o pastrase pentru santaj, ci pentru ca ii amintea de Grigore Ruscanu, de increderea pe care acesta o avea in el. "Este o scrisoare de sinucigas" exclama Gelu cand o citeste. Si, spre stupoarea lui, afla ca intr-adevar tatal lui se sinucisese din dragoste pentru o actrita de mana a doua care nu-l iubea, si nu murise intr-un accident de vanatoare asa cum i se spusese lui.

Si incet incet lucrurile se destrama, in lumea lui Ruscanu. Sinesti propune gratierea lui Petre Boruga, un activist de partid care era incarcerat pentru ca palmuise un procuror. Atunci Praida ii spune ca nu mai este o decizie pe care o pot lua doar ei doi, ci comisia va decide. Iar decizia este in defavoarea publicarii. Lucrul acesta il cutremura din temelii pe Ruscanu, il transforma complet, pentru ca pierde, sau mai degraba este fortat sa renunte la tot ceea ce il definea. Cu stupoare, afla ca sunt oameni care pun alte cauze mai presus de dreptate, pe care o judeca prin prisma acelor cauze, cum ar fi cauza socialista.

Ramane Ruscanu lucid si intreg sau se deformeaza, acceptand realitatea celorlalti? E invins sau invingator?

A existat si o ecranizare a piesei, cu Victor Rebengiuc si Valeria Seciu:

Dragostea in vremea holerei

2010-03-14T16:28:00.000-07:00

Cei care au citit acest roman al lui Gabriel Garcia Marquez vor fi intr-o mai mica sau mai mare masura dezamagiti de filmul in regia lui Mike Newell. Cum si eu ma aflu in acea categorie, nu pot sa spun ca m-a bucurat inceputul atat de abrupt ales de regizor. Daca Marquez a ales sa povesteasca viata sotilor Juvenal Urbino si Fermina Daza pe mai bine de 50 de pagini, pentru a-l face pe cititor sa-si imagineze lumea lor si felul de viata pe care o duceau, Newell a considerat de cuvinta sa intre direct in paine si sa-l ucida pe Urbino din prima scena.

Juvenal Urbino era batranul si respectabilul doctor al orasului, casatorit de ani buni de zile cu fata lui Lorenzo Daza. La inmormantarea acestuia vine Florentino Ariza:

"Am asteptat ocazia asta 51 de an, 9 luni si 4 zile...Te-am iubit in tot acest timp, din clipa in care te-am vazut si iti promit inca o data fidelitate eterna precum si dragoste nemarginita."

Vaduva incepe sa citeasca scrisorile pe care ea si Florentino si le trimisesera in adolescenta, si isi aminteste astfel de momentele furate in care se putusera privi sau schimba cateva cuvinte. Cu invoirea matusii fetei, cei doi decid sa se casatoreasca , insa tatal fetei le zadarniceste planurile. Intai incearca sa-l indeparteze pe Florentino, prin amenintari, iar apoi o duce pe Fermina intr-un sat indepartat, la o verisoara.

Intrebarile la care Marquez ne face sa ne gandim sunt unele destul de neasteptate pentru noile noastre tipare de gandire. Din momentul in care sexul nu a mai fost tabu, dragostea a devenit ea un subiect "incomod". ~~Cel mai misto e sa ai bani, femei si distractii~~. NOT!
Mai credem in sentimentele noastre? Oare simturile nu pot fi la fel de puternice si importante precum logica, ratiunea? Mai merita sa ramai fidel? Exista dragoste la prima vedere?

Multi dintre noi, poate chiar majoritatea, ar raspunde negativ cel putin la ultimele doua intrebari. Insa fidelitatea lui Ariza nu l-a transformat in pustnic sau in monah. Cu toate astea, dragostea pentru Fermina l-a ghidat in viata, si ea a fost cea pe care a iubit-o necontenit, oricare ar fi impresia lasata de aparente.

O sa isi recastige Florentino iubita, implinindu-si astfel asteptarile de o viata? Cartea, aparuta la editura Rao, va va oferi raspunsul. Chiar daca nu e poate opera fundamentala a lui Marquez, este o poveste induiosatoare de dragoste (pentru cele care apreciaza astfel de scrieri), dar mai important decat atat, sud-americanul a primit in '82 Premiul Nobel pentru Literatura si macar putem incerca sa vedem daca chiar si-a meritat premiul... Filmul ar fi putut fi mult mai impresionant, Fermina nu e atat de frumoasa pe cat ne asteptam, dar macar Florentino e jucat de Javier Bardem :D, iar coloana sonora e marca Shakira.

An aparitie: 1985
An aparitie pelicula: 2007
Detalii: Love in the time of Cholera Imdb
Nota imdb: 6.2

1984

2010-03-07T06:13:00.000-08:00

Undeva inainte de 1949, Orwell a avut o viziune terifianta, o viziune ce a pornit din ideologia regimurilor totalitare din perioada respectiva si a reprezentat o realitate paroxistica. Nazistii si socialistii, care isi decimau popoarele dupa niste criterii mai mult sau mai putin aleatoare au fost blanzi mielusei comparativ cu SocEng-ul din 1984-ul lui Orwell. Daca primii trimiteau oamenii in lagare pe motive etnice, iar cei din urma sub pretextul starpirii clasei burgheze, Fratele cel Mare era mult mai original si gasise o multime de alte motive pentru a-si trimite poporul in beciurile Ministerului Iubirii.

Dar sa fiu mai explicita...

Socialismul Englez (SocEng) era un regim politic totalitar bazat pe frica, prin intermediul careia cei din partidul interior (cei de la conducerea partidului) controlau ABSOLUT TOTUL. Populatia era impartita in 3 categorii: cei mai de jos erau prolii, care aveau mult mai multe libertati decat cei din partidul exterior (urmatorul strat social), insa erau cu putin peste niste animale. Daca cei din partidul exterior isi reprimasera constiinta, liberul arbitru, valorile personale, prolii nu le avusesera niciodata si chiar daca in cazul lor existau premisele libertatii, ei pur si simplu nu aveau abilitatea de a evolua. In timp ce prolii nu erau supravegheati, puteau merge in baruri, si puteau avea activitati asemanatoare cu cele cu care suntem noi obisnuiti (de exemplu socializarea!), membrii partidului exterior erau supravegheati 24/24 prin tele-ecrane. Acestea ocupau pereti intregi din apartamente, se gaseau in orice incapere, pe orice birou, la aproape orice colt de strada, astfel incat nimic sa nu poata fi tinut secret. Apoi erau membrii partidului interior. Acestia se bucurau de ceva mai multe libertati: de exemplu puteau inchide tele-ecranul 15 minute pe zi, aveau tigari de calitate si vin. Insa ... cam la atat de limitau privilegiile lor, care erau astfel mai mult de forma decat de fond.

Frica

Fratele cel Mare era cel mai de sus om din partid, cel in numele caruia se intamplau toate, aparatorul suprem, Dumnezeul lor. Simbol sau persoana, ochii lui ii priveau pe toti permanent. Era omniprezent si omnipotent. Nu avea importanta cine era el, unde era, cati ani avea, nu avea o dimensiune reala, dar important era ca in constiintele fiecaruia Fratele cel Mare sa fie zeul fara de care societatea si viata nu ar mai putea continua.

Iluzia ce sta la fundamentul acestei societati este aceea ca Oceania (una dintre cele 3 puteri ale lumii) se afla in razboi cu Eurasia sau cu EstAsia, lucru ce ii ingrozeste cumplit pe toti partizanii, dar ca Fratele cel Mare ii va salva.

Aici intervine conceptul de dublugandit si, opus lui, crimaganditul. Ca sa poti fi un vrednic membru de partid trebuia sa stapanesti arta si stiinta disimularii, dar nu numai fata de ceilalti, ci si fata de tine insuti. Realitatea era cea facuta de partid, si istoria se rescria zilnic: daca era nevoie sa se reduca ratiile de ciocolata, se cautau ziarele mai vechi, orice informatie despre vechiile ratii era distrusa, cele vechi erau micsorate, astfel incat ziarele din prezent sa poata scrie : "Creste ratia la ciocolata". Cand se intorceau armele impotriva Eurasiei sau Estasiei, procesul incepea din nou: informatiile istorice erau corectate si se pretindea ca Oceania lupta impotriva Eurasiei/Estasiei din cele mai vechi timpuri. Era de datoria cetateanului sa uite realitatea de ieri si sa o imbratiseze pe cea prezenta, prin dublugandit. Procesul nu trebuia sa fie voluntar, ci un simplu reflex. Pe de alta parte, daca gandeai (nu daca vorbeai) numai ceva diferit decat spunea azi Partidul, acest lucru va fi fost vazut pe tele-ecran sau de alti prin crimachip (mimica si gestica pe care gandul le genera pe chipul "criminalului") si vei fi facut vinovat de crimagandit.

Dubluganditul este ilustrat si prin lozincile partidului:

Libertatea este sclavie

Ignoranta este putere

Razboiul este pace

De asemenea, ilustrative sunt ministerele SocEng-ului: Minadev (Ministerul Adevarului) care se ocupa cu stirile, cu distractia, cu artele si cu educatia, Minipax (Ministerul Pacii) care se ocupa cu razboiul interminabil, Miniiub (Ministerul Iubirii) care are grija de mentinerea ordinii si disciplinei si Minabund (Ministerul Abundentei), ce are ca responsabilitate domeniul economic.

Insa membrii partidului lucrau de zor la o modalitati de a eradica complet si irevocabil chiar posibilitatea de a avea ganduri complexe si diferite decat cele impuse de Partid. Lucrau prin 2 modalitati: introducerea unui nou vocabular, NouVorba, si interzicerea iubirii si a pasiunilor. In fiecare an, cei care compun Dictionarul Nouvorbei se mandresc cu desfiintarea a mii de cuvinte. Cum e asta un lucru de lauda? Cu mai putine cuvinte, oamenii nu ar mai putea, pur si simplu, sa isi formuleze gandurile, si deci sa le aiba. Nu avem nevoie de nuante, ce rost are sa existe "bun" "minunat" "genial"? "Plusbun" si "dubluplusbun" sunt indeajuns, la fel ca si "nebun" pentru "rau".

Iubirea nu era legala, intrucat toate fortele sufletesti ale omului trebuiau sa convearga spre Partid. Fratele cel Mare trebuia sa fie obiectul dragostei partizanului, pentru el trebuia omul sa fie loial, in el sa creada. Nici ceea ce numim noi "sex fara obligatii" nu era permis: i-ar fi consumat omului puterea de munca.

Insa personajul principal are o constiinta sanatoasa, pe care nu reuseste sa si-o reprime, ba chiar nu se poate abtine sa nu si-o exprime pe filele unui jurnal. Ascuns intr-un punct mort al tele-ecranului Winston Smith incearca sa inteleaga lumea in care traieste, de ce toti accepta dubluganditul, spera la o revolta a prolilor pentru ca are nevoie de libertate mai mult decat de orice altceva, de "libertatea de a spune ca doi plus doi fac patru" oricand. Viseaza la un adevar incoruptibil, impreschimbabil, inalienabil. Ajunge sa traiasca o poveste de dragoste cu o colega de serviciu (lucrau la Minadev), Julia, poveste lipsita de romantism si pe care amandoi o cred sortita esecului.

Atmosfera sumbra ilustrata de Orwell in paginile cartii este conservata pe cat posibil in filmul regizat de Michael Redford. Acesta nu preschimba in niciun fel viziunea scriitorului, insa, chiar daca e mai accesibila maselor, cinematografia nu permite ilustrarea fiecarui detaliu din roman, altfel filmele ar dura jumatate de zi. Si cum detaliile fac diferenta... cartea merita citita!

An aparitie volum: 1949, UK
An aparitie pelicula: 1984 (simbolic), UK
Regia: Michael Redford
IMDB grade: 7.1
Mai multe detalii: http://www.imdb.com/title/tt0087803/